MENU
videochat_iasi

by • 5 iunie 2015 • cine suntComments (0)2440

Povestea mea incepe cu … videochatul

Buna, ma numesc Ella si va relatez povestea mea in ideea ca mai sunt si alte fete lucreaza in videochat care au o poveste asemanatoare cu a mea sau care vor sa o impartaseasca. Un studio de videochat ofera salarii angajatelor sale cu mult peste media de pe piata. Mediul de lucru placut, bonusurile si posibilitatea de a calatorii in toata lumea sunt doar cateva dintre avantajele pe care le ofera un astfel de job. Astept parerile si povestea voastra.

Initial si eu credeam ca fetele nu ar trebuie sa lucreze intr-un astfel de domeniu, mi se parea injositor si nu intelegeam cum ar putea cineva sa faca asa ceva. Dar aceasta atitudine avea sa treaca mult mai rapid decat mi-am imaginat. Eram deja in anul 2 de facultate si majoritatea colegelor mele isi permiteau sa iasa mereu in oras, mergeau la shopping si aveau o masina personala si nu orice masina, doar marci renumite si pe care nu si le permite toata lumea.

Eu nu imi permiteam sa ies in oras decat foarte rar si atunci puteam doar sa-mi iau doar un suc sau o cafea. Desigur ca nu ma puteam numara printre prietenele din cercul lor asa ca nu schimbam foarte multe impresii. Discutam foarte rar, eventual daca aveam vreun proiect impreuna. Atunci am avut ocazia sa vorbesc cu Cristina (una dintre acele fete) si sa ii spun ca probabil este fericita ca parintii ei ii indeplinesc toate dorintele, avand in vedere ca mereu venea cu alte haine si cu o masina de ultimul racnet. A inceput sa rada cand m-a auzit si nu intelegeam de ce. Mi-a spus ca lucra in videochat si ca tot ceea ce are se datoreaza acestui lucru. Era una dintre acele fete pe care eu le consideram imorale si totusi castigau cu mult peste media pietei. M-am decis ca aceasta nu este o solutie si am inceput sa-mi depun si eu cv-uri la toate firmele la care ma gandeam ca as avea o sansa, insa peste tot am primit acelasi raspuns clasic “Iti multumim pentru interesul acordat dar am ales un alt candidat mai potrivit pentru acest job”. Nu-mi venea sa cred, invatam bine, luam note mari la scoala si totusi…nu ma alegeau pe mine.

Pana intr-o zi cand am primit un telefon. Eram chemata la un interviu pentru un job intr-un call center. Eram super incantata, mi-am ales o tinuta business si m-am dus la sediu. Acolo am discutat cu o doamna cumsecade care mi-a povestit ce presupune acest job (care nu era un call center obisnuit), adica sa vorbesti cu clientii din strainatate si sa ii tii cat mai mult de vorba. Era vorba despre un videochat non-adult. Veniturile mari si timpul scurt de lucru si mai ales faptul ca doar trebuia sa stau de vorba cu diferite persoane fara sa ma dezbrac, aproape ca m-au convins. M-am dus acasa si m-am gandit toata ziua daca este bine sau nu sa aleg un astfel de job, un job in videochat. M-am alinat cu gandul ca parintilor mei le va fi mai usor sa o intretina si pe sora mea ca avea sa vina la facultate anul urmator si cu multe alte intrebari de acest gen.

Am acceptat job-ul si trebuie sa recunosc ca mi-a placut (nu chiar in prima zi, saptamana dar incetul cu incetul am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea), mai ales ca invatam sa vorbesc si mai bine in engleza. Veniturile erau putin peste medie dar, dupa cum se stie, venituri mari aduc cu sine si cheltuieli mai mari.

Am uitat sa va spun ca aici am intalnit-o pe Anda, care a devenit cea mai buna prietena a mea si care mi-a spus ca ea vrea mai multi bani si ca ar vrea sa treaca in etapa urmatoare, la videochatul pentru adulti. A zis sa mergem amandoua, macar cateva zile sa vedem cum este si daca nu ne place renuntam. Am aplicat amandoua la un studio de videochat si am fost sunate imediat. Doamna de acolo ne-a explicat ce trebuie sa facem si ca o sa ne obisnuim, cu timpul (probabil si-a dat seama ca nu suntem asa sigure). A fost foarte draguta cand ne-a vorbit. Ne-a prezentat studioul si urma sa facem un scurt training.

Zilele au trecut rapid, incasam banii zilnic sau lunar. Cand am luat primii bani nu-mi venea sa cred, 820 lei si asta doar intr-o singura zi. In scurt timp am reusit sa-mi iau propriul apartament, apoi masina si tot ce-mi doream si mai trimiteam si acasa bani, chiar daca ii castigam din videochat. La inceput parintii erau curiosi unde lucrez de reusesc sa le trimit bani dar am inventat eu o firma si pana la urma m-au crezut, doar luam note mari la scoala si nu se temeau ca nu o sa-mi gasesc un job bun.

Totul a fost perfect pana cand l-am intalnit pe viitorul meu sot. Provenea dintr-o clasa de mijloc, nu era bogat dar nici sarac. Arata foarte bine si ce este mai important e ca imi face toate mofturile si mereu ma sprijina si ma intelege. Imi amintesc de parca ar fi fost ieri. Ne-am cunoscut in primul an de master dar nu am indraznit sa-i spun ce presupune job-ul meu. Poate as fi amanat sa-i spun acest lucru daca nu i-ar fi aratat un coleg de-al lui un site de videochat in care apaream si eu. Nu vreau sa-mi imaginez cum a reactionat, stiu doar ca a venit acasa si nu-l recunosteam. Nu zicea nimic, s-a uitat dezgustat la mine. Am inteles ce insemna privirea aceea si am inceput sa plang, sa-l iau in brate si sa-l rog sa ma ierte.

Acea zi a fost poate cea mai lunga zi din viata mea. Singurul lucru pe care mi l-a spus a fost: “Nu pot sa cred ca ai facut asa ceva…”. Am plans si am discutat ore in sir despre lucruri de care nu sunt mandra. I-au trebuit cateva zile sa inteleaga ca aveam tot ce ne doream datorita videochatului. Toate bonusurile si venitul care ne permiteau sa mergem in excursii proveneau de la videochat. A inteles acest lucru si ce este mai bine este ca m-a inteles pe mine, cum ma simt si mai ales ca il iubesc doar pe el.

Sunt fericita ca am un iubit care ma sprijina in tot ceea ce fac.

Va las dragele mele si sper sa ne auzim curand.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>